Fiecare regulă europeană despre blockchain și finanțe digitale începe cu aceeași întrebare: ce se consideră un criptoactiv? Răspunsul stabilește ce set de reguli se aplică unui token, cine îl supraveghează și la ce se poate aștepta un deținător. Regulamentul privind piețele criptoactivelor, abreviat de obicei MiCA, răspunde printr-o singură propoziție în articolul său privind definițiile.
Acest ghid explică acea propoziție pe înțelesul tuturor: fiecare element al testului juridic, ce exclude intenționat definiția, familiile de tokenuri recunoscute de regulament și vocabularul — activ digital, activ virtual, token, criptomonedă — la care recurg oamenii atunci când se referă, în linii mari, la același lucru.
Semnificația juridică a unui criptoactiv conform MiCA
Articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Regulamentul privind piețele criptoactivelor definește criptoactivul ca o reprezentare digitală a unei valori sau a unui drept care poate fi transferată și stocată electronic, utilizând tehnologia registrelor distribuite sau o tehnologie similară. Deși scurtă, această propoziție fixează sensul juridic al termenului și întregul domeniu de aplicare al regimului.
Trei condiții, toate obligatorii
Elementul trebuie să fie o reprezentare digitală a unei valori sau a unui drept; trebuie să poată fi transferat și stocat electronic; iar tehnologia de bază trebuie să fie un registru distribuit sau una comparabilă. Dacă lipsește una, ceea ce dețineți nu este un criptoactiv în dreptul european.
O reprezentare digitală a unei valori sau a unui drept
Această primă condiție acoperă două lucruri diferite. O unitate poate reprezenta o valoare — ceva pentru care oamenii sunt dispuși să plătească sau să schimbe contra bani. Sau poate reprezenta un drept — acces la un serviciu, o parte dintr-o recompensă, un vot privind administrarea unui proiect. Este suficient oricare dintre ele. Contează și cuvântul reprezentare: tokenul indică ceva, nu este lucrul în sine, iar înregistrarea din registru poate fi separată de pretenția care stă la baza sa.
Poate fi transferat și stocat electronic
Un criptoactiv trebuie să poată trece dintr-o mână în alta și să poată fi deținut. În practică, tokenul poate fi trimis dintr-un portofel în altul printr-o rețea și păstrat acolo, fără vreo bancă, vreun seif sau certificat pe hârtie în întregul lanț.
Utilizând tehnologia registrelor distribuite sau o tehnologie similară
Tehnologia registrelor distribuite (DLT) înseamnă o evidență păstrată în paralel pe multe calculatoare independente și sincronizată printr-o procedură convenită, nu de un singur administrator. Un blockchain este cea mai cunoscută formă de DLT. Sintagma finală sau o tehnologie similară este intenționată: menține definiția neutră din punct de vedere tehnologic, astfel încât un model de registru încă neinventat să nu evite regulile. Consecința funcționează și invers. Un sold în sistemul intern al unei bănci, punctele dintr-un program de loialitate și soldul unei monede dintr-un joc sunt digitale și transferabile într-un anumit sens, însă fiecare figurează într-o evidență controlată de un singur operator, astfel că niciunul nu este criptoactiv.
Ce nu este un criptoactiv
Regulamentul a fost conceput pentru a acoperi active pe care nicio lege financiară anterioară nu le reglementa. Atunci când un instrument este deja reglementat, se aplică în continuare setul mai vechi de reguli, iar regimul criptoactivelor se retrage. Împachetarea unui produs cunoscut într-un token nu schimbă nimic — contează substanța, nu ambalajul.
| În afara domeniului de aplicare | De ce |
|---|---|
| Instrumente financiare | Acțiunile, obligațiunile, unitățile de fond și instrumentele derivate tokenizate rămân sub incidența legislației privind valorile mobiliare, precum MiFID II. |
| Depozite | Bani deținuți la o instituție de credit, inclusiv depozite structurate. |
| Fonduri în sensul legislației privind plățile | Bancnote, monede și monedă scripturală ca atare, cu excepția cazului în care unitatea se califică drept token de monedă electronică. |
| Poziții din securitizare | Acoperite de cadrul dedicat securitizării. |
| Produse de asigurare și pensii | Asigurări de viață și generale, precum și produse de pensii ocupaționale sau personale. |
| Bani ai băncii centrale | Monedă emisă de o bancă centrală în exercitarea atribuțiilor sale de autoritate monetară. |
| Tokenuri unice, nefungibile (NFT) | Elemente cu adevărat unice și neinterșanjabile cu orice altă monedă sau token. |
| Înregistrări în afara unui registru partajat | Puncte de loialitate, solduri din jocuri și alte înregistrări contabile interne. |
Testul unicității se uită la comportament, nu la etichete
Simpla denumire a unui NFT drept unic nu îl face astfel. Împărțirea unei unități în fracțiuni interschimbabile îi elimină unicitatea, iar o serie mare ale cărei elemente diferă doar printr-un număr sau o caracteristică minoră indică fungibilitate. Contează dacă piața tratează unitățile ca substituibile.
Tipuri de criptoactive: cele trei familii
Tot ce trece testul în trei părți este un criptoactiv. Regulamentul grupează apoi aceste active după ce promit în privința propriei valori: un token susținut de un coș de monede sau mărfuri, un token raportat la o singură monedă și toate celelalte — grupul care include Bitcoin, Ether și majoritatea exemplelor cunoscute de pe piață.
| Familie | Ce o diferențiază |
|---|---|
| Token raportat la active | Urmărește să păstreze o valoare stabilă prin raportare la o altă valoare sau la un drept, ori la o combinație — un coș de monede, o marfă sau un mix. |
| Token de monedă electronică | Urmărește să păstreze o valoare stabilă prin raportare la o monedă oficială, comportându-se astfel ca un echivalent digital al acelei monede. |
| Orice alt criptoactiv | Tot ce nu se încadrează în primele două: unități fără niciun mecanism de stabilizare și tokenuri de utilitate, care există numai pentru a oferi acces la un bun sau serviciu furnizat de emitentul lor. |
Un cuvânt lipsește în mod evident din textul juridic: stablecoin. Regulamentul îl evită deoarece descrie o aspirație, nu o structură. Ceea ce piața numește stablecoin se încadrează într-una dintre primele două familii de mai sus, în funcție de reperul folosit de token pentru stabilitate.
Criptoactiv vs activ digital vs activ virtual: vocabularul
Începătorii sunt adesea derutați de numărul de termeni folosiți pentru ceea ce pare a fi același lucru. Cea mai mare parte a diferenței este instituțională — organisme diferite au ales etichete diferite — și nu conceptuală. Diferă și scrierea: regulamentul folosește cratimă, piața scrie de obicei crypto asset fără cratimă, iar acest lucru nu schimbă nimic.
- Activ digital — cel mai larg dintre termeni și cel mai frecvent în America de Nord. Fiecare criptoactiv este un activ digital, dar reciproca nu este valabilă: o fotografie sau un rând dintr-o bază de date este un activ digital și nimic mai mult.
- Activ virtual — vocabularul Financial Action Task Force, organismul care stabilește standarde globale împotriva spălării banilor. Acoperă reprezentări digitale ale valorii care pot fi tranzacționate sau transferate și utilizate pentru plată sau investiții și exclude formele digitale de monedă națională și instrumentele deja reglementate în altă parte. Suprapunerea este strânsă; sintagma sau o tehnologie similară face versiunea europeană marginal mai largă.
- Cripto-token, token digital sau monedă — prescurtări uzuale pentru o singură unitate, mai ales una emisă pe blockchainul altcuiva, nu pe propriul lanț. Regulamentul include tokenul în propriile denumiri de categorii, astfel că cei doi termeni sunt folosiți interschimbabil.
- Criptomonedă — un subgrup colocvial care acoperă unități pe care oamenii le folosesc efectiv ca bani. Redactarea europeană îl evită: majoritatea criptoactivelor nu sunt destinate să funcționeze ca monedă, iar niciunul nu are curs legal.
Pe scurt, un activ virtual este un criptoactiv privit prin prisma prevenirii spălării banilor, iar o criptomonedă este unul dintre mai multe cazuri de utilizare. Într-un document de conformitate, termenul indică de regulă cine a redactat regulile, nu ce fel de activ este vizat.
De ce contează definiția în practică
Înainte de existența unei definiții comune, același token putea fi un instrument reglementat de o parte a unei frontiere și o curiozitate nereglementată de cealaltă parte. Emintenții presupuneau, platformele făceau o analiză nouă pentru fiecare țară, iar deținătorii nu puteau ști ce protecție au. O singură definiție elimină această incertitudine: un activ clasificat într-un stat membru are același statut în întreaga Uniune.
Definiția este redactată și în funcție de rol, nu de tehnologie, astfel încât rezultatul depinde de ce reprezintă un token, cum circulă și la ce se raportează pentru valoare. Marketingul propriu al unui proiect nu are nicio pondere. Obiceiul util este să aflați ce face un token înainte de a accepta denumirea care i se dă.
Întrebări frecvente
Da, și este exemplul clasic. Este o reprezentare digitală a valorii, poate fi transferat și stocat electronic și există pe un blockchain public. Nu se raportează la nimic pentru stabilitate și nu este un instrument financiar, astfel că face parte din a treia familie de mai sus.
Depinde dacă elementul este cu adevărat unic. Ceva unic, care nu poate fi schimbat cu un echivalent, se află în afara regimului, în timp ce fracțiunile unui astfel de token și seriile mari ale căror elemente sunt, în fapt, fungibile între ele sunt evaluate după comportament, nu după etichetă.
Nu. Banii emiși de o bancă centrală în exercitarea atribuțiilor sale de autoritate monetară sunt excluși, la fel ca infrastructura pe care aceasta o operează. Banii băncii centrale și criptoactivele emise privat intră sub incidența unor regimuri juridice diferite.
Aproape niciuna în substanță. Activ virtual este termenul internațional din domeniul prevenirii spălării banilor, iar criptoactiv este termenul juridic european; cei doi termeni descriu aceleași obiecte din interiorul unor seturi diferite de reguli.
Nu. Dacă un instrument se califică drept instrument financiar, legislația privind valorile mobiliare continuă să îl reglementeze, iar regimul criptoactivelor nu se aplică. Înregistrarea proprietății într-un registru schimbă mecanismul tehnic, nu natura juridică a dreptului.
